Blogo Volante

Aseara (joi, 30 septembrie) am trait iarasi o seara magica, o adevarata sarbatoare, sarbatoarea Sfantului Napoli si a Sfantului mucenic Cavani. Cei care ma cunosc stiu ca sunt un ateu inversunat. Dar evenimentele de joi seara au zguduit serios convingerile mele atee. Pentru ca inca o data am avut senzatia ca in ceruri se afla, intr-adevar, un zeu. La ora 20:16 nimic nu ar fi anuntat acest lucru. Eram la munca, aveam o zi mizerabila si, in ghen(ce)a, echipa spurcata conducea cu un neverosimil 3-0.

Cine s-ar fi gandit, oare, ca peste 100 si ceva de minute, intreaga tara avea sa fie cuprinsa de sarbatoare? Binenteles ca eu, ajutat de un alt adevarat credincios, Vag. Cu moralul nezdruncinat, am propovaduit cui voia sa ma asculte ca, la finalul partidei, natia spurcata va fi in doliu. Cu toate astea, spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca in minutul 95 al meciului nu mai speram la nimic. Asalturile napoletane pareau in zadar, “templul fotbalului romanesc” mustea de entuziasm, iar spurcatii de la locul de munca erau in delir. Dar a venit acel minut magic, 98, si s-a facut dreptate! Eforturile macaronarilor (macarone….. remember boro????) au fost rasplatite si Cavani a ingropat cu un sut imparabil toate sperantele gloatei ros-albastre… Victorieeeeeeeee!!!! Nu conteaza ca a fost egal, acest gol nesperat a infipt un pumnal in inimile spurcate, mai dureros ca orice infrangere. A facut dreptate intr-un meci care parea ca se indrepta spre un final fericit. Si cine credeti ca a fost de vina si a fost scos tap ispasitor pentru acest gol? Binenteles, arbitrul! Marcin Borski, polonez! De curiozitate, cautati steagul Poloniei pe net. L-ati gasit? Ce culori are? Coincidenta? Nu cred, este predestinare!!! Ce a facut acest arbitru ca sa merite revarsarea de furie urat mirositoare? (cu aroma de branza si cacareze). Pai haideti sa derulam firul meciului.

Minutul 2: o faza banala, care nu anunta nimic. Centrare anemica de pe stanga, un picior napoletan intervine nefericit si… autogol! Bucuria din tribune, nepretuita. Are importanta ca e vorba de un bulan spurcat??? N-are, suflarea imbecila crede ca e vorba de valoare.

Minutul 12: schiopul Dodel, cunoscut si sub porecla de Tanase, bate o lovitura libera de pe stanga. Centrarea lui capata o traiectorie ciudata, portarul lui Napoli e prins cu sortul in vine si se face 2-0! Are importanta ca e vorba iar de un bulan spurcat? N-are, poporul cretin crede ca e vorba de valoare.

Minutul 16: echipa napoletana se clatina, firesc dupa socul de mai devreme, echipa mizerabila face prima oara (si ultima) o faza mai rasarita, si singurul jucator care a marcat cu fundul, Kapetanos, inscrie al treilea gol spurcat (poate si singurul gol meritat al oilor). Stadionul pe trei sferturi gol se cutremura! Este 3-0 si echipa bunilor romani pare sa castige primul meci in grupele unei cupe eruopene din ultimii 4 ani.

Cu toate astea sunt fiinte umane (subliniez: umane! nu maimute, nu copitate, nu alte specii inferioare) care mai spera, care cred intr-o minune. Casele de pariuri nu dau sanse: 14,5 cota la egal, 18,5 cota la victoria oaspetilor. Pare imposibil. Dar imposibilul incepe sa isi faca simtita prezenta in minutul 30. Grecul perfid Kapetanos loveste cu cotul un adversar, fara minge, si vede meritat cartonasul rosu. Din acest moment filmul s-a rupt pentru patrupedele lanoase de la marginea Bucurestiului. Timp de 60 de minute plus 4 de prelungiri (da, 4!!!) pe teren a existat o singura echipa, cea in alb-albastru. Timp de 60+4 minute (da, ma repet, 4!!!)  baietii din sudul Italiei (si nu din Sicilia, cum au pretins cei mai “buni” comentatori din Romania si din lume) au asediat poarta celui mai bulanos portar din univers, Tatarusanu. Nu cred ca exagerez cand afirm ca din minutul 30 posesia lui Napoli a fost de peste 80% si ca italienii cutitari au avut peste 20 de ocazii mai mult sau mai putin clare de a inscrie.

Prima lovitura a dat-o Vitale, in minutul 44, adica la fix. Daca se intra cu 3-0 la pauza, probabil treaba era incheiata. Cum era de asteptat, in timpul pauzei, marele strateg Lacatus nu a efectuat nicio schimbare, nu a modificat deloc tactica turmei de oi, ceea ce s-a vazut in repriza a doua. Care a inceput cu un asalt furibund al italienilor, care a tinut pana la final. Singura ocazie ghenciota s-a ivit in minutul 53, cand oile au ratat INCREDIBIL de doua ori in aceeasi faza. In acel moment am fost SIGUR ca Napoli va intoarce scorul. Am fost sigur ca s-a terminat bulanul spurcat. Din acel moment nu cred ca sclavii oierului au mai trecut centrul terenului. Iar la poarta cealalta ocaziile s-au tinut lant. Deja cu chilotii ingalbeniti de urina, baietii in ros-albastru s-au retras in fata careului, pe doua linii. Si au rezistat eroic, trebuie sa recunosc, cu intrari la sacrificiu, bubuieli in inaltul cerului si trageri de timp. Dar reduta a cedat in minutul 73, dupa sutul lui Hamsik. Ce a urmat e greu de descris. Val dupa val, napoletanii au asediat careul lui Tatarusanu. Sut dupa sut, ocazie dupa ocazie. Cu toate astea stana rezista. Si a venit minutul 90! Asistentul arata 4 minute de prelungiri. Napoli are o ocazie URIASA, Tatarusanu se prabuseste secerat la pamant (numai el stie de ce) si salvarea, pompierii, smurdul si spp-ul se reped sa-i dea primul ajutor. Minutele trec, Tatarausanu este in coma si italienii sunt disperati.

Recunosc, in acel moment mi-am pierdut credinta. Am abandonat orice lupta, am cedat psihic si am inceput sa plang in sinea mea. Intr-un final, dupa 3 minute de resuscitare, bravul portar stelist si-a reluat locul in poarta. Au urmat momente emotionante, cu un stadion intreg (dar, repet: plin maxim o treime) cerand arbitrului sa fluiere finalul jocului. Acesta insa, se incapataneaza sa prelungeasca partida! Stupoare! Trec cele 4 minute, se face minutul 94! 95! 96! se intra in minutul 97 siiiiiiiii…. Cavani reuseste miracolul! Ave Napoli! Ave calcio! 3-3!!! Miracol pe stadionul de langa cimitir!!! spurcatii sunt in genunchi, nervi, scaune aruncate, scuipati!!! Arbitrul este un monument de demnitate, in timp ce, in jurul lui, templul fotbalului romanesc se scufunda!!! “Hotie, furt, nemernicie, nulitati…” sunt gemetele de final ale celor mai buni comentatori de fotbal din istora omenirii… Si cu toate astea ce s-a intamplat??? Arbitrul a prelungit meciul cu 7 minute, urla neputinciosi spurcatii… Oare?!?!?!?!?!?! Golul izbavirii a fost marcat in minutul 96:59. Arbitrul a indicat 4 minute de prelungiri, adevarat, dar Tatarusanu a stat intins pe gazon 3 minute!!! trei minute!!! tre!!! three!!! drei!!! tri!!! trois!!! Si un copil de gradinita stie ca 7-3=4. 4 minute! Atat a prelungit bravul polonez Marcin Borski partida. Nu a fost furt, nu a fost hotie, nu a fost nemernicie. A fost DREPTATE. Chiar si asa, 3-3 este un rezultat nemeritat pentru hoarda spurcata. Este un rezultat nemeritat, obtinut de niste jucatori care au beneficiat de un bulan incredibil si totusi au preferat sa se apere ca niste coiless ce sunt, condusi de pe banca de o “fiara” impotenta, fara dinti si fara gheare, sub privirile unui oier schizofrenic, care se crede trimisul lui dumnezeu pe pamant. Rezultatul corect era de cel putin 3-8. Sa nu uitam ca asta e echipa care s-a bucurat la o infrangere (0-1 cu Grasshopper) ca la castigarea cupei campionilor, dupa un meci unde a fost pur si simplu calcata in picioare de o echipa de mana a 4-a in europa. Oricum, nu mai conteaza, sunt sigur ca acesta e primul si ultimul punct scos in grupe de echipa bunilor romani. Si, acum ca nu mai avem echipa calificata direct in liga campionilor, pot sa dorm linistit, stiind ca oierul nu se va mai face frate de cruce cu nimeni, cu un cutit manjit cu magiun. multumesc shtoia, mi-ai oferit inca odata o zi de neuitat.

DREPTATE!