Blogo Volante

“Basarabia, pamant romanesc” – partea 1

Bugeacul

In perioada anterioara invaziei mongle si imediat dupa aceea, in zona de azi a Moldovei si Basarabiei nu existau formatiuni politice stabile. Cronicile slave amintesc totusi de voievodate ale “bolohovenilor” (boloh fiind o forma denaturata a cuvantului valah), in nordul Basarabiei, si de un voievodat al brodnicilor (de origine necunoscuta, probabil vlaho-bulgara), in sudul ei. In aceasta perioada se contureaza diferentele intre Basarabia de astazi (republica Moldova) si zona din sud, de stepa,  denumita (mai tarziu) Bugeac. Initial un pasaj de trecere intre teritorii ale imperiului bulgar, dupa caderea acestuia si aparitia mongolilor, Bugeacul devine o zona individualizata, cu un caracter aparte. Principala caracteristica a Bugeacului este iesirea la mare si accesul la gura de varsare a doua mari fluvii: Dunarea si Nistrul. La gurile acestor rauri se gaseau in Evul Mediu doua fortarete care vor juca un rol imporant in istoria Moldovei si, implicit, a Basarabiei: Chilia (la varsarea Dunarii) si Cetatea Alba (la varsarea Nistrului). Aceasta din urma e situata pe locul anticului Tyras, fondat de greci, si a trecut prin mainile diversilor cuceritori, incepand cu romanii si trecand pe la bizantini, rusi kieveni, pecenegi, mongoli, genovezi si, spre sfarsitul secolului 14, chiar si maghiari. Interesant e ca in toate limbile fortareata isi pastreaza numele de Cetatea Alba (Album Castrum – lat., Leokupolis – gr., Asperon – pecenega, Akkerman – tur., Belgord – slava). Numai genovezii s-au incapatanat sa-i spuna Maurocastro, adica “cetatea neagra”. Spre deosebire de restul Basarabiei, Bugeacul a avut un caracter comercial, fiind o zona aflata la intretaierea a trei mari artele comerciale. E evident astfel ca in evul mediu era o zona extrem de cosmoplita, locuitorii ei provenind din toate natiile posibile: greci, valahi, turci,tatari,  rusi, bulgari, italieni, armeni, evrei etc. Datorita importantei comerciale, Bugeacul a fost considerat o zona strategica pentru toate puterile invecinate. Interesant e ca Bugacul a dat numele Basarabiei, dar despre aceasta problema voi vorbi un pic mai tarziu.

Formarea Moldovei

Dupa refluxul mongol, Ungaria a incercat sa-si extinda influenta spre sud-est, pentru a umple vidul de putere creat. In acest progam s-a situat incercarea de formare a unei noi Cumanii, catolice, cu centrul in zona de curbura a Carpatilor, care sa domine in acelasi timp si gurile Dunarii, intinzandu-se de-a lungul vailor Prahovei, Ialomitei si Siret. Stradaniile maghiare au fost stopate insa de aparitia voievodatelor valahe la sud de Carpati, voievodate care, in fnal, au dat nastere statului medieval Tara Romaneasca, sau Valahia. Interesanta, dara fara legatura cu subiectul acestui articol,  e discutia privind influenta cumana in fondarea acestui stat. Pentru cei interesati, cititi “Thocomerius – Negru Vodă, un voivod de origină cumană la începuturile Ţării Româneşti”, a lui Neagu Djuvara. In aceeasi politica maghiara s-a situat si incercarea lor de a forma o marca de aparare impotriva atacurilor tatare in zona de est a Carpatilor. Aceasta marca urma, eventual, sa devina nucleul unui stat tampon, vasal Ungariei. Probabil ca ulterior acest stat ar fi fost inglobat in regatul Ungariei. In acest scop, regele maghiar Ludovic I l-a insarcinat pe un anume Dragos (un voievod roman din Maramures) sa treaca muntii si sa ia in stapanire o zona aflata pe raul Siret, in nord-vestul Moldovei. Zona de la vest de Siret cunoscuse deja o migratie maghiara si germana, orasele Baia, Siret sau Suceava fiind fondate de saxoni (sasi), probabil in secolul 13. Chiar si azi exista urmasi ai acestor colonizatori, ceangaii catolici. In 1353 Dragos a trecut muntii si a stabilit centrul stapanirii sale la Baia. Dupa doar 9 ani, un alt voievod maramuresean, Bogdan, a trecut si el Carpatii, l-a alungat pe urmasul lui Dragos, Balc, si a proclamat independenta noii formatiuni politice numita Moldova (originea numelui este controversata). Ulterior, a mutat capitala la Siret si apoi la Suceava. Bogdan este considerat fondatorul statului medieval Moldova si, de asemenea, fondatorul dinastiei Musatinilor, dupa numele fiicei sale, Musata (adica frumoasa). De altfel turcii, cand vorbeau de Moldova, o numeau Bogdania (adica Tara Bogdan). Sub Bogdan si urmasii sai, teritoriul Moldovei a sporit treptat, atingand Nistrul sub Petru I Musat si Marea Neagra sub fratele acestuia, Roman I, in jurul anului 1391.

Originea numelui Basarabia

Incepand cu sfarsitul secolului 13, dupa cum am amintit mai sus, la sudul Carpatilor a inceput coagularea formatiunilor proto-statale romanesti, care au dus in final la aparitia Tarii Romanesti. Acest proces a culminat cu victoria lui Basarab I asupra lui Carol de Anjou, in locul numit generic Posada (adica trecatoare ingusta). Aceasta victorie a pus capat definitiv ambitiilor maghiare de extindere la nord de Dunare, chiar daca mult dupa aceea ungurii au emis pretentii de suzeranitate asupra Valahiei. In acelasi timp cu respingerea maghiarilor, valahii au desfiintat orice urma de stapanire mongola/tatara la vest de Prut. Mai mult decat atat, Tara Romaneasca a preluat de la unguri posesia cetatii Chilia (in jurul anului 1370) si, conform traditiei istorice, si-a extins stapanirea si in nordul Marii Negre, pana la Nistru (adica asupra Bugeacului, asa numitele “parti tataresti”). De altfel, cand otomanii au luat in stapanire acest teritoriu, ei l-au numit Basarabia, adica Tara lui Basarab, ceea ce ma face sa cred ca stapanirea Valahiei asupra acestei zone era cunoscuta de mai multa vreme. Probabil ca Basarab si urmasii lui nu au stapanit efectiv acest teritoriu, cu exceptia Chiliei. Mai degraba as crede ca Bugeacul era intr-o forma sau altul un vasal al Tarii Romanesti. Aceasta parere este intarita de un alt aspect: in Moldova medievala nu exista o separatie a tarii in functie de Prut. Moldova era impartita in Tara de Sus, cu centrul la Suceava, nucleul initial al stapanirii lui Bogdan, si Tara de Jos. Fiecare era condusa de un vornic, vornicul Tarii de Jos fiind mare vornic si al doilea om in stat. Unii istorici fac analogie cu cazul similar al Tarii Romanesti, unde Banul Olteniei era la fel, al doilea om in stat, si pun acest lucru pe seama faptului ca s-ar fi produs in ambele cazuri o unire benevola, si nu o cucerire. Cu alte cuvinte, voievodatele Olteniei si cel (presupus) al Moldovei de Jos au acceptat unirea cu voievodatele mai mari in schimbul unor privilegii si al unui statut special. In orice caz, toate acestea sunt speculatii, singura certitudine fiind faptul ca, intr-o anume perioada, sudul Basarabiei de azi a apartinut Tarii Romanesti (pana spre domnia lui Mircea cel Batran) si ca de acolo i se trage si numele.

Stefan cel Mare

Este evident ca domnia lui Stefan cel Mare a fost cea mai importanta domnie din istoria Moldovei, dar ea este marcata de doua aspecte negative care vor avea o mare importanta mult mai tarziu. Primul este acceptarea suzeranitatii Imperiului Otoman, prin plata unui tribut anual (dupa, e drept, cateva razboaie extrem de sangeroase) in 1487. Paradoxal e ca plata acestui tribut venea dupa o victorie impotriva turcilor, dar presiunea Poloniei l-a fortat pe Stefan sa accepte pacea cu otomanii. Ulterior, pacea cu Imperiul Otoman a fost intarita in 1503. Moldova devenea astfel oficial stat vasal al Turciei, cu grave consecinte pentru Basarabia, dupa cum vom vedea mai tarziu. A doua nereusita a lui Stefan a fost pierderea cetatilor Chilia si Cetatea Alba, in 1484, dupa o invazie fulgeratoare a turcilor. Otomanii au format in regiune un sangeac (unitatea administrativa militara) si i-au dat numele de Basarabia (dupa cum am amintit mai sus). Tot de la turci vine denumirea de Bugeac, adica triunghi, sau colt. Acest eveniment sta la baza separatiei ulterioare care s-a facut intre Basarabia sudica (sau Basarabia veche) si restul provinciei cuprinsa intre Prut si Nistru. Ca o paranteza, merita amintite imprejurarile in care cetatea Chilia a ajuns in mainile lui Stefan cel Mare: cand Mahomed II a invadat Tara Romaneasca in 1462, pentru a-l pedepsi pe Vlad Tepes, Stefan a atacat cetatea Chilia de frica sa nu cada in mainile otomanilor. Aparata de o garnizoana mixta vlaho-maghiara (maghiarii fiind aliati cu Tepes), cetatea a rezistat, Stefan fiind chiar ranit de o sageata in picior, rana care nu s-a vindecat pe deplin pana la sfarsitul vietii. Voievodul moldovean a revenit insa peste 3 ani si a cucerit cetatea dupa un nou asediu, dar stapanirea asupra cetatii a fost vremelnica. Revenind la posesia otomana a Bugeacului, mai trebuie amintit ca turcii au pus mana si pe Tighina, in 1538, cand domnitor era Petru Rares. Otomanii au redenumit Tighina Bender, Cetatea Alba a devenit Akkerman, si langa Chilia au construit o noua fortareata, Ismail.

“Basarabia, pamant romanesc”- partea 3