Filed Under (Diverse) by sorin on 01-10-2010
Aseara (joi, 30 septembrie) am trait iarasi o seara magica, o adevarata sarbatoare, sarbatoarea Sfantului Napoli si a Sfantului mucenic Cavani. Cei care ma cunosc stiu ca sunt un ateu inversunat. Dar evenimentele de joi seara au zguduit serios convingerile mele atee. Pentru ca inca o data am avut senzatia ca in ceruri se afla, intr-adevar, un zeu. La ora 20:16 nimic nu ar fi anuntat acest lucru. Eram la munca, aveam o zi mizerabila si, in ghen(ce)a, echipa spurcata conducea cu un neverosimil 3-0.
Cine s-ar fi gandit, oare, ca peste 100 si ceva de minute, intreaga tara avea sa fie cuprinsa de sarbatoare? Binenteles ca eu, ajutat de un alt adevarat credincios, Vag. Cu moralul nezdruncinat, am propovaduit cui voia sa ma asculte ca, la finalul partidei, natia spurcata va fi in doliu. Cu toate astea, spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca in minutul 95 al meciului nu mai speram la nimic. Asalturile napoletane pareau in zadar, “templul fotbalului romanesc” mustea de entuziasm, iar spurcatii de la locul de munca erau in delir. Dar a venit acel minut magic, 98, si s-a facut dreptate! Eforturile macaronarilor (macarone….. remember boro????) au fost rasplatite si Cavani a ingropat cu un sut imparabil toate sperantele gloatei ros-albastre… Victorieeeeeeeee!!!! Nu conteaza ca a fost egal, acest gol nesperat a infipt un pumnal in inimile spurcate, mai dureros ca orice infrangere. A facut dreptate intr-un meci care parea ca se indrepta spre un final fericit. Si cine credeti ca a fost de vina si a fost scos tap ispasitor pentru acest gol? Binenteles, arbitrul! Marcin Borski, polonez! De curiozitate, cautati steagul Poloniei pe net. L-ati gasit? Ce culori are? Coincidenta? Nu cred, este predestinare!!! Ce a facut acest arbitru ca sa merite revarsarea de furie urat mirositoare? (cu aroma de branza si cacareze). Pai haideti sa derulam firul meciului. Read the rest of this entry »
Filed Under (Diverse) by sorin on 08-09-2010
Fi-miu e nebun! Si zic asta cu toata responsabilitatea. Aseara am ajuns si eu acasa, de la munca, pe la 12 jumate. Casa era scufundata in bezna, asa ca mi-am zis ca am noroc si o sa am si eu cateva ore sa ma relaxez. Slabe sanse. Cum am facut putin zgomot in sufragerie am auzit din dormitor: “Tati, tati!”. Nu am avut ce sa fac, asa ca m-am indreptat spre sursa zgomotului. Cum am intrat, am simtit cum o piticanie ma apuca de picioare si ma imbratiseaza. Apoi, binenteles, “Tati, nani!”, si m-am pomenit tras spre pat. Odata intrat in dispozitiv, am fost nevoit intai sa eliberez locul de doua masinute, o undita, o caracatita si vreo doi pesti. Apoi m-am lungit si m-am prefacut ca brusc m-a luat somnul. Read the rest of this entry »
“Prietenia” mea cu Faith No More se intinde in timp pana cu vreo 14 ani in urma, cand lumea inca mai derula casete cu pixu’ si facea schimb de versuri scrise de mana pe foi dictando. Cam prin primul meu an de liceu, faceam schimb de casete cu un individ cunoscut prin intermediul unui anunt intr-o revista gen Salut. Adica eu ii dadeam casete cu Queen, Led Zep, Deep Purple etc., iar el mi-a dat printre altele o caseta cu Faith No More, albumul Angel Dust (din 1992). Nu prea le aveam eu pe-atunci cu rock-ul contemporan, asa ca, atunci cand am bagat obiectul in casetofon si am apasat play, am ramas un pic socat exclamand in sinea mea “wtf!?”. Nu semana cu nimic din ce ascultam eu. Adica, ma rog, erau pe-acolo niste sunete familiare, rif-uri, ritmuri pe care le pricepeam, dar erau atat de bine ascunse printre tot felul de stiluri muzicale, growluri, urlete, sample-uri (bine, habar n-aveam eu pe-atunci ce-s alea sample-uri) incat rezultatul final era in defavoarea albumului. Tot ce puteam digera eu erau Easy si Midnight Cowboy, cam putin daca privesc acum in urma (da, eram cam greu de cap pe-atunci). Asa ca am pus caseta in sertar sa se depuna prafu’ peste ea.
Read the rest of this entry »
Cum deja ati inceput sa banuiti, tocmai a luat sfarsit campionatul si am ramas toti (dinamovistii) cu buzele umflate, fluierand a paguba si strecurand printre dinti tot felul de injuraturi mai mult sau mai putin obscene, cu aluzii la rudele decedate ale conducatorilor si jucatorilor de la Dinamo (va reamintesc pe aceasta cale ca necrofilia e inca tabu in societatea umana moderna). Ca observator oarecum neutru (cum ma consider) as vrea prin aceste randuri sa va intind o mana de ajutor si sa va salvez din acest calvar psihic prin care treceti, printr-o analiza competenta a tuturor aspectelor legate de fenomeneul (pseudo)fotbal jucat in Liga I de asa-zis echipa Dinamo.
Prima problema: campionatul abia incheiat.
Daca veti rasfoi la intamplare presa nationala de profil (formata din doua ziare de sport, plus categoria “si altii”) veti remarca abuzul de epitete gen “campionat interesant, echilibrat, suspans, spectaculos”, ceea ce in limba romana uzuala se traduce prin: “campionat anost, sub-mediocru, slab, penibil”. Practic, de multi ani nu am mai asistat la o asemenea degradare a valorii fotbalului romanesc (numai sa nu-l treziti pe nea mitica), cu 18 echipe slabe, cu meciuri modeste, derby-uri jenante, arbitri penibili, o federatie de cacat si public pe masura, adica sublim dar lipsind aproape cu desavarsire. Read the rest of this entry »
“Basarabia, pamant romanesc” – partea 1
“Basarabia, pamant romanesc” – partea 2
Sfarsitul evului mediu
Dupa domnia lui Stefan, cu scurte exceptii, vasalitatea fata de Imperiul Otoman nu a mai fost pusa in discutie de catre domnitorii moldoveni. In cateva randuri, actul de vasalitate a fost reinoit, de exmplu sub Petru Rares, in 1538. Totodata, dominatia otomana s-a intarit, in primul rand pe cale economica, tributul anual crescand constant pe tot parcursul evului mediu. Spre sfarsitul secolului 16, odata cu declinul otomanilor, in Moldova a inceput sa se faca iar simtita influenta poloneza, dar incercarile Poloniei de a isi instaura suzeranitatea asupra Moldovei au esuat. Spre sfaristul secolului 17, Moldova, ca si Tara Romaneasca, desi autonome pe plan intern, nu mai aveau o politica externa proprie, fiind obligate sa se conformeze poruncilor venite de la Istanbul. Read the rest of this entry »
De cateva zile asistam la un circ mediatic ce l-ar fi facut pe Nenea Iancu foarte mandru. Iata ca in sfarsit statul roman isi face datoria si arunca la inchisoare pe unul din miliardarii de carton ce au impanzit Romania dupa revolutie. Ce mai conteaza ca nu e vorba decat de o mascarada ieftina, care insa ii poate costa foarte scump pe cei care au regizat-o. E Gigi vinovat? Cu siguranta, asa cum e vinovat si de alte sute (sau mii) de magarii mult mai mari. Va scapa din toata tevatura asta? Cu siguranta, pentru ca asa e sistemul croit, ca un navod cu ochiuri largi din care scapa pestii mari dar ii retine, paradoxal, pe toti pestii mici. In fine. Toata tevatura asta e o afacere tipic romaneasca. Adica pute de la o posta, e cusuta nu cu ata, ci cu sfoara alba, si va functiona fix trei zile. Nici macar atunci cand romanii aranjeaza conspiratii nu sunt in stare sa o faca temeinic.
Read the rest of this entry »
“Basarabia, pamant romanesc” – partea 1
Bugeacul
In perioada anterioara invaziei mongle si imediat dupa aceea, in zona de azi a Moldovei si Basarabiei nu existau formatiuni politice stabile. Cronicile slave amintesc totusi de voievodate ale “bolohovenilor” (boloh fiind o forma denaturata a cuvantului valah), in nordul Basarabiei, si de un voievodat al brodnicilor (de origine necunoscuta, probabil vlaho-bulgara), in sudul ei. In aceasta perioada se contureaza diferentele intre Basarabia de astazi (republica Moldova) si zona din sud, de stepa, denumita (mai tarziu) Bugeac. Initial un pasaj de trecere intre teritorii ale imperiului bulgar, dupa caderea acestuia si aparitia mongolilor, Bugeacul devine o zona individualizata, cu un caracter aparte. Principala caracteristica a Bugeacului este iesirea la mare si accesul la gura de varsare a doua mari fluvii: Dunarea si Nistrul. La gurile acestor rauri se gaseau in Evul Mediu doua fortarete care vor juca un rol imporant in istoria Moldovei si, implicit, a Basarabiei: Chilia (la varsarea Dunarii) si Cetatea Alba (la varsarea Nistrului). Read the rest of this entry »
Asta seara Romania joaca un meci decisiv pentru calificarea la Mondiale, la Constanta, cu Serbia. Si, ca de obicei in ultimii ani, ma incearca doua sentimente contradictorii: a tine sau a nu tine cu Nationala… Si sunt convins ca multi microbisti (indiferent de echipa de club pe care o sustin) au o stare de spirit asemanatoare. Imi aduc aminte de vremurile de acum 10-15 ani, cand toata lumea sustinea echipa nationala neconditionat. Victoriile declansau o efervescenta de nedescris, iar infrangerile generau un doliu national. Astazi, victoriile si infrangerile se succed fara a mai avea vreun impact asupra moralului suporterilor. O sa insir mai jos (in ordine aleatorie) cateva din motivele care, cred eu, au dus la instrainarea nationalei de sustinatorii ei. Read the rest of this entry »
Disclamer: Mentionez ca nu sunt afiliat, nu simpatizez si nu impartasesc ideologia unor grupari de genul Noua Dreapta. Unde nu este specificat exact, Moldova se refera la zona geografica din estul Romaniei actuale si nu la actual stat al Moldovei
De cativa ani, se poate vedea scris pe ziduri prin oras, pe stadioane, mai nou pe trenuri, expresia “Basarabia, pamant romanesc”. E o actiune civica, politica, un simplu moft intelectual, nu am de unde sa stiu. Dar sunt convins ca multi dintre cei care imbratiseaza aceasta lozinca stiu prea putine (sau chiar deloc) despre ce inseamna Basarabia, care este istoria acestui teritoriu si in ce conditii a ajuns sa aiba o identitate proprie. Read the rest of this entry »
Pffff…. am ezitat multa vreme sa scriu acest articol, pentru ca sunt incredibil de multe lucruri de spus despre aceasta trupa. I-am inebunit pur si simplu pe prietenii mei cu povesti despre Mr. Bungle. Numai sa rostiti in fata lor acest nume si o sa-i vedeti cum isi pun mainile in cap si incep sa-si smulga parul de disperare. Mr. Bungle este formatia care mi-a schimbat complet parerea despre muzica. Si cand ma gandesc ca nu auzisem de ei pana acum cativa ani…
Prin liceu am dat peste Faith No More. Desi nu mi-a placut la inceput, treptat m-am indragostit de muzica lor, in special de albumul Angel Dust. FNM devenise trupa mea de rock preferata si nu credeam ca o sa aud ceva vreodata care sa-mi placa mai mult. Pana cand un amic mi-a spus ca, daca despre FNM am o asemenea parere, pai atunci ce se mai poate spunde despre Mr. Bungle? Era prima oara cand auzeam acest nume. Am cautat putin pe net si am aflat ca e vorba despre prima trupa a lui Mike Patton, solistul din Faith No More. Plin de curiozitate, am cautat albumele pe internet. Tin minte si acum prima piesa pe care am ascultat-o: Travolta (Quote, Unquote). Am ramas cu gura cascata. Cu siguranta nu ma asteptam la un asemena stil muzical. Dupa ce am mai ascultat doua piese (Ars Morendi si Goodbye Sober Day) a trebuit sa-i dau dreptate amicului meu: Mr. Bungle era cu mult peste Faith No More. Iar din acea zi, universul meu muzical a aratat cu totul altfel. Read the rest of this entry »
